Care Work with the Elderly: about Dignity and Joy
Care Work with the Elderly: about Dignity and Joy
Liliana says that while taking care of the elderly what matters most is to laugh with them, to regain their human dignity, to make those last months and years of one’s life matter.
Question: The first time we met was in 2013?
Answer: Yes, in Southern Italy!
Q: We did several interviews over a period of many months, we made a film with you… and a party, about which I also published an article. It was your idea: La Festa Della Contr’ Ora. In Italian it means The Party at an Impossible Hour. 4 pm in summer time is an hour at which Italians don’t usually get out of the house… Thank you for the idea.
A: Thank you for accepting.
Q: What happened from 2013 until now?
A: After working in southern Italy for 10 years, I moved to the north for about 5, where working conditions are better and the salary is higher — days off respected, paperwork and contracts respected, a work contract, a union. All those years I was sending money for my niece, my brother’s daughter, so she could finish school and go to university. I also invested in renovating my parents’ house, in a village. And last but not least, I invested in my own house in Romania. Four years ago, also with the money saved in Italy, I bought an apartment on the outskirts of the city of Iași, on the ground floor of a block of flats. I have a separate entrance and a small courtyard of my own, a hallway, kitchen, bathroom, 1 bedroom — all large, spacious. I was fed up with tiny rooms. [She shows me on camera the new house, the yard and the garden]
Q: It looks a lot like the gardens in southern Italy.
A: This is where I live with my husband since I came back from Italy 4 years ago, after the pandemic. It’s everything I need. We have a tomcat we look after, my niece whom I talk to on the phone — I have no children. My parents are gone… That’s what I regret the most. That I took care of other people’s elderly and didn’t have enough time to look after my own parents.
Q: Why do you think care work is important?
A: First of all, for me personally. On a financial level, the problems from that period were resolved. I have a fulfilled conscience, I left my mark, I mattered a great deal — without us, the badanti, things could have been better for them, but they could also have been much worse. You get a sense of soul-satisfaction knowing that wherever you passed, something remained. Elderly people who regain their human dignity, who enjoy their last years, last months and days, who laugh their hearts out with you.
I have a fulfilled conscience, I left my mark, I mattered a great deal — without us, the badanti, things could have been better for them, but they could also have been much worse. You get a sense of soul-satisfaction knowing that wherever you passed, something remained. Elderly people who regain their human dignity, who enjoy their last years, last months and days, who laugh their hearts out with you.
I never contradicted the elderly. If he said it was water, then water it is. I have a very good understanding of many cases of senile dementia.
Munca de ingrijire a bătrănilor. Despre demnitate şi bucurie
Ce contează cel mai mult este să râzi cu ei, să le redai demnitatea, să faci ca acele ultime luni şi ultimi ani din viaţă să conteze.
Q: Prima oară ne-am întâlnit în 2013?
A: Da, în Italia de Sud!
Q: Am făcut mai multe interviuri pe o durată de mai multe luni, am făcut o filmare cu tine… și o petrecere, despre care am și publicat un articol. A fost ideea ta: La Festa Della Contr’ Ora. În italiană înseamnă Petrecerea la o Oră Imposibilă. Ora 4 pm, vara este o oră la care italienii nu ies, nu fac de obicei petreceri…Mulțumesc pentru idee.
A: Mulțumesc pentru că ai acceptat.
Q: Ce s-a întâmplat din 2013 până acum?A: După ce am lucrat în sudul Italiei 10 ani, m-am mutat în nord vreo 5, unde sunt condiții mai bune de muncă și salariul mai mare, liberul respectat, actele-contractele respectate, contract de muncă, sindicat. În toți acești ani trimiteam bani pentru nepoata mea, fiica fratelui meu, ca să își facă școala, să meargă la facultate. Am mai investit și în renovarea casei părinților mei, într-un sat, și în casa mea din România. Acum 4 ani, tot din banii strânși în Italia, am cumpărat un apartament la marginea Iașului, la parterul unui bloc. Am intrare separată și o curticică a mea, hol, bucătărie, baie, 1 dormitor – toate sunt mari, spațioase.Eram sătulă de camere micuțe. [Îmi arată pe cameră noua casă, curtea și grădina]. Seamănă mult cu grădinile din sudul Italiei.
A: Aici stau cu soțul meu de când m-am întors din Italia acum 4 ani, după pandemie, este tot de ce am nevoie. Avem un motan de care avem grijă, nepoata cu care vorbesc la telefon, nu am copii. Părinții s-au dus…De asta îmi pare cel mai mare rău. Că am avut grijă de bătrânii altora și nu am avut timp să mă ocup destul de părinții mei.
Q: De ce crezi că munca de îngrijire este importantă?
A: În primul rând pentru mine. Pe plan financiar problemele din acea perioadă mi s-au rezolvat. Am conștiința împlinită, am pus amprenta, am contat mult – fără noi, badantele, bătrânilor putea să le fie mai bine, dar putea să le fie și mult mai rău. Ai mulțumire sufletească că pe unde ai trecut s-a cunoscut. Bătrâni care își recapătă demnitatea umană, care se bucură de ultimii ani, ultimele luni și zile, care râd în hohote cu tine.
Am conștiința împlinită, am pus amprenta, am contat mult – fără noi, badantele, bătrânilor putea să le fie mai bine, dar putea să le fie și mult mai rău. Ai mulțumire sufletească că pe unde ai trecut s-a cunoscut. Bătrâni care își recapătă demnitatea umană, care se bucură de ultimii ani, ultimele luni și zile, care râd în hohote cu tine.
Eu nu îi contraziceam pe bătrâni. Dacă el zicea că este apă, apă este. Am o înțelegere foarte bună a multor cazuri de demență senilă.